RISK PERCEPTION AND SOCIAL CONSEQUENCES. THE LISBON EARTHQUAKE (1755) AND ITS REFLECTION IN LITERARY AND PHILOSOPHICAL SOURCES
DOI:
https://doi.org/10.47743/asas-2023-1-729Cuvinte cheie:
hazard natural, societate de risc, percepția riscului, perioada iluminismului, concepția despre natură, istorie culturalăRezumat
Discursul asupra catastrofei de la mijlocul secolului al XVIII-lea ne poate oferi elemente de înțelegere asupra societății care a produs-o, plasând cercetarea în domeniul istoriei reprezentărilor, deoarece cutremurul din Lisabona din 1755 a permis naturaliștilor să îl analizeze din punct de vedere științific și a oferit baza unei noi concepții despre Natură, potrivit căreia, intervenția omului era considerată legitimă. Astfel, percepția dezastrului natural permite o modificare a conștiinței și o schimbare a valorilor omului, care renunță la pasivitatea sa față de natură și începe cu ajutorul mijloacelor tehnico-științifice să dobândească noi competențe în gestionarea riscurilor și în managementul catastrofelor naturale. Literatura pe care se bazează cercetarea capătă un rol critic, convertind natura în catastrofă socială, deoarece scrierile lui Voltaire, Rousseau sau Heinrich von Kleist, cu privire la cutremurul din Lisabona, demonstrează secularizarea dezastrului, deschizând calea spre apariția conceptelor de risc și de responsabilitate.
Referințe
Baczko, B. (2008). Une révolte contre la fatalité du mal. In Le Magazine Littéraire, N.478, septembre 2008, p. 62-65.
Boudia, S., Jas, N. (2007). Introduction: risk and « risk society » from a historical perspective. In History and Technology, vol. 23, n°4, p. 317-331.
Bourke, T. E. (1983). Vorsehung und Katastrophe. Voltaires Poème sur le désastre de Lisbonne und Kleists Erdbeben in Chili. In Richter, K. and Schönert, J. (eds), Klassik und Moderne. Walter Müller-Seidel zum 65. Geburtstag, Stuttgart, p. 228-253.
Deleuze, G. (1987). « Leibniz, 07/04/1987, La Logique de l’événement ». In Les Cours de Gilles Deleuze, http : //www.webdeleuze.com, [consulté le 29/10/2011].
Delumeau, J. (1978). La Peur en Occident (XIVe –XVIIIe siècles: une cité assiégée, Fayard, Paris.
Dupuy, J.-P. (2002). Pour un catastrophisme éclairé – Quand l’impossible est certain, Seuil, Paris.
Dupuy, J.-P. (2005). Petite métaphysique des tsunamis, Seuil, Paris.
Dupuy, J.-P. (2007). D’Ivan Illich aux nanotechnologies. Prévenir la catastrophe ? In Esprit, février 2007, p.34-35.
Durand, G. (1969). Les Structures anthropologiques de l’imaginaire – Introduction à l’archétypologie générale, Dunod, Paris.
Fabiani, J.-L., Theys, J. (1987). La Société vulnérable: évaluer et maîtriser les risques, Presses de l'Ecole normale supérieure, Paris.
Favier, R. (2006). Les hommes et les catastrophes dans la France du XVIIe siècle. In Montemayor, J. (ed.). Les sociétés anglaises, espagnoles, françaises au XVIIe siècle, Ellipse, Paris, p. 263-274.
Fonseca, J.D. (2005). 1755 O Terramoto de Lisboa. The Lisbon Earthquake, Argumentum, Lisboa.
Hersch, J. (1981). L’étonnement philosophique. Une histoire de la philosophie, Gallimard, Paris.
Jakubowski-Tiessen, M. (1992). Sturmflut 1717. Die Bewältigung einer Naturkatastrophe in der Frühen Neuzeit, München.
Jakubowski-Tiessen, M., Lehmann, H. (1986). Um Himmels Willen: Religion in Katastrophenzeiten, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen.
Jonas, H. (1979). Das Prinzip Verantwortung – Versuch einer Ethik für die technologische Zivilisation, Suhrkamp, Frankfurt.
Kleist, H.v. (1989). Das Erdbeben in Chili. In Stapf, P. (ed.), Heinrich von Kleist, Sämtliche Werke, Emil Vollmer, Wiesbaden.
Lauer G., Unger T. (eds) (2008). Das Erdbeben von Lissabon und der Katastrophendiskurs im 18. Jahrhundert, Göttingen.
Mercier-Faivre, A.-M., Thomas, C. (eds) (2008). L’invention de la catastrophe au XVIIIe siècle. Du châtiment divin au désastre naturel, Librairie Droz, Genève.
Pfister, C. (2002). Am Tag danach. Zur Bewältigung von Naturkatastrophen in der Schweiz 1500-2000, Bern.
Revue Internationale Esprit (2008). Le temps des catastrophes, n. 343, mars-avril 2008, Paris.
Rousseau, J.-J. (1969). Lettre à M. de Voltaire. In Œuvres complètes, t. IV, Paris, Gallimard, La Pléiade.
Rousseau, J.-J. (1975). Œuvres complètes, La Pléiade, Paris, Gallimard, 5 vol.
Seneca, L. A. (1873). Œuvres complètes de Sénèque (le philosophe), Garnier frères, libraires éditeurs, Paris.
Sloterdijk, P. (2000). La Mobilisation infinie, vers une critique de la cinétique politique, Christian Bourgois, Paris.
Velescu, E. (2017). La catastrophe naturelle en littérature et peinture au XVIIIe siècle dans l’espace culturel franco-allemand, Editions universitaires européennes, Beau Bassin.
Virilio, P. (2005). L’accident originel, Galilée, Paris.
Voltaire (1968-1977). Candide. In Besterman, T. (ed), Œuvres complètes de Voltaire, Genève, Oxford.
Walter, F. (2008). Catastrophes. Une histoire culturelle XVIe-XXIe siècle, Seuil, Paris
