RELIGIOUS IDENTITIES IN LIQUID MODERNITY: POSTISLAM
DOI:
https://doi.org/10.47743/asas-2021-2-663Cuvinte cheie:
postislam, islamteologie, filosofieRezumat
Postislamul a fost privit ca un nou concept care are nevoie de o delimitare clară. Practic, o tendinţă postislamică este o paradigmă de gândire (filosofică, știinţifică, mistică, religioasă, teologică etc.) care transcende excesiv cel puţin una dintre cele trei surse ale canoanelor juridice ale islamului (adică Coran, Sunna, Ijma'). sau consensul savanţilor. Această lucrare oferă o definiţie pentru principiile fondatoare ale Postislamului. Ea va examina acest concept dintr-un punct de vedere generic. De asemenea, va sugera o constelaţie a unor probleme centrale care structurează un sistem emergent: Postislam. Această tendinţă este inerentă în mod pozitiv „în potenţialitate” (dunamis), într-un sens aristotelic, conform multiplelor forme de enunţuri și variaţii semantice de-a lungul istoriei teologiei, precum și a istoriei filosofiei, teologiei, misticii islamice și știinţei. Postislamul reprezintă o potenţialitate lipsită de un concept preexistent în islam; este un chiriaș istoric fără nume, răspândit printr-o combinaţie complexă de primii pași ezitanţi teologici și mistici.
Voi examina unele dintre aceste instanţieri, exprimate în esenţă în teologia islamică (Metafizica emanaţiei a lui Avicenna) și tradiţia mistică (adică sufismul într-o acceptare generală și cazul nodal al lui Al-Hallâj, în special). Apoi, prin izolarea esenţei misticii teologice a islamului (dualitatea structurală dintre Sharī'a și Haqīqa, Legea și Adevărul), pentru a construi o deconstrucţie sintetică identificată la conceptul de Postislam ca misticism pur, sau posibilitatea unei de o teofanie permanentă, trăită la nesfârșit de-a lungul teopatiei extatice. Ar trebui, la acest pas, să enunţăm diverse axiome bazate pe acest concept. Ca o continuare, voi discuta alte contrapuncte și limite filosofice ale acestei construcţii.
Referințe
Abdou M. (1993). Complete Works. Beirut: Dar al-Chourouk.
Adamson, P. (2013). From the necessary existent to God. In Peter Adamson (Ed.).
Interpreting Avicenna. Critical Essays (pp. 170-189.) Cambridge: Cambridge University Press.
Al-Hallâj, M. (1913). Kitab al-Tawassîn, translated from Arabic to French and commented by Louis Massignon. Paris: Paul Geuthner.
Al-Qûshayrî, A. al-Q. (2007). Al-risala al-qûshayrîya (Epistle on Sūfism). Garnet Publishig Limited.
Al-Rahim, A.H. (2003). The tewelver-Shi’î reception of Avicenna in the Mongol Period. In Reisman, D.C., Al-Rahim, A.H. (Eds.). Before and after Avicenna: Proceedings of the first Conference of the Avicenna Study Group (pp. 219-232). Leiden: Brill.
Badiou, A. (2003). Saint Paul. The Foundation of Universalism. California: Stanford University Press.
Goldziher, I. (2005). Le dogme et la loi dans l’islam. Histoire du développement dogmatique et juridique de la religion musulmane. Paris: Editions l’éclat et Geuthner.
Ibn ‘Arabī, (2015). The Bezels of Wisdom, trans. Binyamin Abrahamov. New York: Routledge.
Ibn Achour, M.T. (2001). Maqāsid al-Sharī’a al-Islāmiyah (ﺔᘭﻣﻼﺳﻹا ﺔﻌᗫᣄﻟا ﺪﺻﺎﻘﻣ). Amman: Dar Nafa’îs editions.
Jaffer, T. (2003). Bodies, souls and resurrection in Avicenna’s ar-Risàla al- A∂˙awìya fì amr al-ma'àd. In Reisman, D.C., Al-Rahim, A.H. (Eds.). Before and after Avicenna: Proceedings of the first Conference of the Avicenna Study Group (pp. 163-176). Leiden: Brill.
Lapoujade, D. (2014). Deleuze, les mouvements aberrants. Paris: Les éditions de minuit.
Laruelle, F. (2013). Dictionary of Non-philosophy. Minneapolis: Univocal, 2013.
Marion, J.-L. (2008). The Visible and the Revealed. New York: Fordham University Press.
Massignon, L. (1975). La Passion de Husayan ibn Mansūr Hallāj, martyr mystique de l’Islam, exécuté à Bagdad le 26 mars 922. Etude d’histoire religieuse, tomes I-IV. Paris, Gallimard.
Massignon, L. (1994). La passion de Hallâj. Paris, Gallimard.
Massignon, L. (1997). Essay on the origins of the technical language of Islamic mystique. Indiana: University of Notre Dame Press.
McGinnis, J. (2003). Avicenna. New York: Oxford University Press.
Rabouin, D. (2012). Un calcul différentiel des idées? Note sur le rapport de Deleuze aux mathématiques. Europe, 996, 140-153.
Rashed, R. (2002). Dieu, la chose et les mathématiques. In Graziella Federici Vesconvini (Ed.). Le problème des transcendantaux du XIVe au XVIIe siècle (pp. 35-50). Paris: Vrin.
Ricoeur, P. (1986). Qu’est-ce qu’un texte? in Du texte à l’action. Essais d’herméneutique, II. Paris, Le Seuil.
Soileau, M. (2009). Haqīqa. In Juan E. Campo (Ed.). Encyclopedia of Islam. New York: Facts on File.