ELEMENTS OF (SELF) CARE IN CHRONIC PATIENTS WITH HEART CONDITIONS – A QUALITATIVE ANALYSIS

Autori

  • Adrian Lucian LUPU Post-doctoral fellow, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Romania, Senior lecturer, Department of Sociology and Social Work, “Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi, Romania
  • Mihaela RĂDOI Post-doctoral fellow, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iasi, Romania, Senior lecturer, Department of Sociology and Social Work, “Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi, Romania
  • Daniela COJOCARU Professor, PhD, Department of Sociology and Social Work, “Alexandru Ioan Cuza” University of Iasi, Romania

Cuvinte cheie:

autoîngrijire, pacient cronic, elemente ale îngrijirii, self-managent, boală cronică

Rezumat

Autoîngrijirea sau self-managementul în contextul bolii cronice reprezintă un termen utilizat în domeniul educaţiei pentru sănătate şi asociat programelor de promovare a sănătăţii şi de educare a pacienţilor (Cojocaru şi Popa 2013). Ideea de program presupune, printre altele, formalizarea sau/şi standardizarea activităţilor. Autoingrjirea starii de sanatate, in conditiile bolii cronice se poate face si in absenţa programelor de self-management, si poate reprezenta: (1) un set de acţiuni non-formale pe care pacientul le iniţiază după o metodă proprie, (2) un set de acţiuni formale pe care pacientul le iniţiază la recomandarea medicului sau (3) o combinaţie între primele două situaţii. În acest context, rezultatul (auto)îngrijirii este influenţat de o serie de factori. Scopul acestui studiu este să identificăm care sunt elementele formale şi non-formale specifice autoîngrijirii, care să reprezinte premise pentru realizarea programelor de self-management în sprijinul persoanelor diagnosticate cu boli cronice cardiace. Pentru aceasta am realizat 13 interviuri cu pacienti cronici cardiaci din clinica Spitalului Clinic „Dr. C.I. Parhon” din Iaşi.

Referințe

World Health Organization. (2002). Innovative Care for Chronic Care Conditions: Building blocks for Action. Geneva.

Holman, H. and Lorig, K. (2004). Patient Self-Management: A Key to Effectiveness and Efficiency in Care of Chronic Disease. Public Health Reports, 119(May-June), 239-243.

Wilson, P. (2001). A policy analysis of the Expert Patient in the United Kingdom: self-care as an expression of pastoral power. Health and Social Care in the Community, 9(3), 134-142

Lauvergeon, S., Burnand, B. and Peytremann-Bridevaux, I. (2012). Chronic disease management: a qualitative study investigating the barriers, facilitators and incentives perceived by Swiss healthcare stakeholders. BMC Health Services Research, 12, 176.

Strauss, A. and Corbin J. (1990). Basics of qualitative research: Grounded theory procedures and techniques. Sage Publications, Newbury Park, CA.

Wagner, E.H., Bennett, S.M., Austin, B.T., Greene, S., Schaefer, J. and Vonkorff, M. (2005). Finding Common Ground: Patient-Centeredness and Evidence-Based Chronic Illness Care. The Journal of Alternative and Complementary Medicine, 11, Supplement 1, S7-S15.

Bodenheimer, T. (2005). Helping Patients Improve Their Health-Related Behaviors: What System Changes Do We Need?. Disease Management, 8(5), 319-330.

Cojocaru, D. and Popa, R. F. (2013). Autoîngrijirea în contextul bolii cronice: dimen-siuni, actori implicați și distribuția responsabilităților, rol și expectații. Revista Română de Bioetică, 11(4), 85-92.

Şoitu, D. (2014). Being healthy means being educated and acting accordingly. Procedia - Social and Behavioral Sciences, 142, 557-563.

Sandu, A., Cojocaru, D., Gavrilovici, C. and Oprea, L. (2013). Încrederea - dimensiune etică a îngrijirii medicale a condiției cronice. Revista Română de Bioetică, 11(1), 88-103.

World Health Organization. (2010). Assessing National Capacity for The Prevention and Control of Noncommunicable Diseases. Report of the 2010 global survey. World Health Organization, Geneva.

Harvey, P. (2011). Self-management and the health care consumer. Nova Science, New York.

Zola, I. K. (1981). Structural Constraits in The Doctor-Patient Relationship: The Case of Non-Compliance. In L. Eisenberg, A. Kleinman (Eds.), The Relevance of Social Science for Medicine (pp. 241-252). D. Reidel Publishing Company, Dordrecht.

Radoi, M. and Lupu, A.L. (2014). Trust in the Physician and in Medical Institutions. Modalities of Comprehension and Analysis. Postmodern Openings, 5(4), 57-74.

Lupu, A. L., Radoi, M. and Cojocaru, D. (2014). The Role of Acting Participants, Definitions, and the Determining Factors of Adherence to Treatment from Two Perspectives: The Biomedical Model and the Chronic Care Model. Postmodern Openings, 5(4), 75-88.

Epping-Jordan, J. E., Pruitt, S. D., Bengoa, R. and Wagner, E. H. (2004). Improving the quatity of health care for chronic conditions. Quality and Safety in Health Care, 13, 299-305.

Creswell, J.W. (2007). Qualitative inquiry and research design: Choosing among five approaches. Sage Publications, Thousand Oaks.

Ionescu, I.I. (2014). The patients of family medicine cabinets. Analele ştiinţifice ale Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (Serie nouă), Sociologie şi Asistenţă Socială, VII(1), 32-55.

Fișiere adiționale

Publicat

2015-07-20